7 mai – Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim. Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an, la data de 7 mai, Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim, un eveniment minunat petrecut în secolul al IV-lea, în timpul domniei împăratului Constantie, fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Această minune cerească a avut loc în Duminica Cincizecimii, într-o vreme tulbure pentru Biserică, marcată de răspândirea ereziei ariene. Semnul Sfintei Cruci a apărut pe cer, întins între Golgota și Muntele Eleonului, strălucind asemenea unui curcubeu și atrăgând atenția tuturor locuitorilor din Ierusalim.

„Frumusețea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fața curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea… Iar toți, lăsându-și treburile, priveau cu frică spre acel semn preaminunat”, se consemnează în Viețile Sfinților.

Evenimentul a fost confirmat de Patriarhul Chiril al Ierusalimului, care a transmis împăratului vestea minunii, îndemnându-l să se întoarcă la dreapta credință. Mărturii ale istoricului Hermias Sozomen menționează că, în urma apariției Sfintei Cruci, mii de evrei și păgâni s-au convertit, cerând botezul creștin și mărturisind credința în Hristos.

Arătarea Sfintei Cruci rămâne, în conștiința Bisericii, un semn al adevărului, al credinței neclintite și al biruinței lui Hristos asupra ereziei și necredinței, iar sărbătoarea din 7 mai este un îndemn la rugăciune, pocăință și întoarcere sinceră spre Dumnezeu.