Sfântul Iacob de la Putna – ctitor al educației și sănătății în Moldova. Pe 15 mai, calendarul creștin ortodox marchează pomenirea a două mari figuri ale sfințeniei: Sfântul Iacob de la Putna și Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare. Intrat în viața monahală la doar 12 ani, Sfântul Iacob de la Putna a urcat treptele ierarhiei bisericești, ajungând egumen al Mănăstirii Putna, apoi episcop de Rădăuți și în cele din urmă mitropolit al Moldovei (1750–1760).

Rugăciunea sa se împletea cu faptele concrete în folosul aproapelui:

• A tipărit primul Abecedar din Moldova (1755)
• A contribuit la înființarea Spitalului Sfântul Spiridon din Iași (1757)
• A fondat prima școală rurală din Moldova, la Putna (1759)

Este considerat al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna și sprijinitor al multor biserici și mănăstiri. În 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa, cu ziua de prăznuire în 15 mai.

Sfântul Pahomie cel Mare – părintele monahismului de obște

Originar din Tebaida de Sus (Egipt), Sfântul Pahomie cel Mare este considerat întemeietorul monahismului cenobitic – viața monahală în comunitate. După ce a cunoscut creștinismul ca soldat, a ales calea ascetismului și a viețuirii în obște, sub îndrumarea unui stareț.

În jurul anului 325, a întemeiat prima mănăstire de obște la Tabana, urmată de alte așezăminte în Egiptul de Sus. La sfârșitul vieții sale, conducea 11 mănăstiri, toate organizate după o pravila strictă, centrată pe slujire, smerenie și comuniune frățească.

„El făcea cu mâinile sale toate lucrurile cele mai de pe urmă și slujirile în mănăstire… îndemnând pe toți să se învețe din Sfânta Evanghelie.”

Un exemplu pentru vremurile noastre

Amândoi sfinții pomeniți în 15 mai ne amintesc că sfințenia se construiește prin jertfă, educație, slujire și iubire de aproapele – fie în comunitățile rurale ale Moldovei, fie în pustiurile Egiptului.