Pomenirea Sfântului Cuvios David din Tesalonic, făcătorul de minuni și îngerul cel pământesc. Sfântul Cuvios David din Tesalonic este pomenit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 26 iunie, fiind cinstit ca un mare nevoitor și făcător de minuni. Născut în Tesalonic, acest „înger pământesc și om ceresc”, după cum îl numesc Viețile Sfinților, a ales de tânăr calea monahală, lepădându-se de lume și de toate cele trecătoare.

Din tinerețe, Sfântul David s-a retras la mănăstirea Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie (Cunuliaton), unde a dus o viață de nevoință aspră. Inspirat de exemplul sfinților, a ales să trăiască timp de trei ani într-un migdal, fără acoperiș, îndurând cu răbdare arșița și frigul. Această jertfă a fost o rugăciune vie, pentru a primi de la Dumnezeu un dar duhovnicesc.

După trei ani, un înger al Domnului i s-a arătat, spunându-i că rugăciunea i-a fost ascultată. Din acel moment, Cuviosul David s-a retras într-o chilie, unde a primit oameni în suferință, vindecându-i și oferind sfat celor care căutau alinare. Se spune că fața sa era frumoasă ca un trandafir, neschimbată de grelele nevoințe.

Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale a avut loc în fața împăratului Iustinian, când, ținând cărbuni aprinși în palmă, l-a tămâiat pe suveran și pe întreaga sa suită, fără să se rănească. Sfântul David a murit pe drumul de întoarcere spre Tesalonic, așa cum prevăzuse înainte de plecare, iar credincioșii îl cinstesc astăzi ca ocrotitor al celor care caută vindecare trupească și sufletească.