16 decembrie: Sfântul Proroc Agheu și Sfânta Teofana. În fiecare an, pe 16 decembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Proroc Agheu, unul dintre ultimii proroci ai Vechiului Testament, și pe Sfânta Teofana, împărăteasă binecredincioasă și model de viață ascetică. Viețile celor doi sfinți rămân repere de credință, modestie și dedicare față de voia lui Dumnezeu.

Sfântul Proroc Agheu – cel ce vestește slava templului și venirea lui Mesia

Sfântul Agheu, al cărui nume se tâlcuiește „praznic” sau „cel ce prăznuiește”, era din seminția lui Levi și s-a născut în Babilon, în vremea robiei evreilor. „Încă fiind tânăr a venit din Babilon la Ierusalim și a proorocit cu sfântul prooroc Zaharia, treizeci și șase de ani, mai înainte de întruparea Domnului Hristos cu patru sute șaptezeci de ani”, arată Viețile Sfinților.

Prorocul Agheu este cunoscut pentru chemarea fermă adresată poporului de a reconstrui Templul Domnului, mustrând lipsa de râvnă și prioritatea acordată intereselor materiale:
„V-ați așteptat la mult, dar iată că aveți puțin… Din pricina templului Meu care stă dărâmat” (Agheu 1, 9–11).

El vestește profetic că slava celui de-al doilea templu va fi mai mare decât cea a primului, pentru că prin porțile lui avea să intre Mesia, Iisus Hristos.

Sfânta Teofana – împărăteasa cu viață pustnicească

În aceeași zi este pomenită și Sfânta Teofana, prima soție a împăratului Leon al VI-lea cel Înțelept. Născută într-o familie de mari demnitari din Constantinopol, Teofana și-a păstrat viața smerită chiar și pe tronul imperial, împletind regalitatea cu o asceză profundă.

Deși îmbrăcată pe dinafară în veșminte scumpe, „pe dedesubt era îmbrăcată cu haine aspre de păr”, mărturisesc Viețile Sfinților. Se hrănea modest, dormea puțin, evita mesele bogate și își împărțea averea săracilor, văduvelor și celor neajutorați. A sprijinit mănăstiri, a renovat chilii și s-a îngrijit de toți cei aflați în nevoințe.

Sfânta Teofana era cunoscută pentru bunătatea ei ieșită din comun:
„Pe slugile sale le avea ca pe niște frați și surori… iar din gura sa n-a ieșit niciodată cuvânt rău, nici defăimare”.

Viața ei aspră i-a slăbit trupul, iar Teofana s-a mutat la Domnul la o vârstă tânără, lăsând în urmă un exemplu de smerenie și milostivire.