Sfinții Sfințiți Mucenici Efrem al Tomisului și episcopii de Herson, pomeniți în calendarul ortodox la 7 martie. Biserica Ortodoxă îi pomenește în data de 7 martie pe Sfântul Efrem episcopul Tomisului, alături de Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie și Eterie, episcopi și mucenici care au propovăduit Evanghelia în ținuturile Hersonului și în rândul sciților.

Acești misionari au fost trimiși de Patriarhul Ierusalimului în perioada împăratului roman Dioclețian (284–305), într-o epocă marcată de persecuții împotriva creștinilor, pentru a răspândi credința în Hristos în regiunile de la Gurile Dunării și din jurul Pontului Euxin (Marea Neagră).

Sfântul Efrem, episcop al Tomisului

Potrivit tradiției bisericești și sinaxarelor grecești și latine, Sfântul Efrem a fost al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, păstorind credincioșii din Dacia Pontică la începutul secolului al IV-lea.

Născut la sud de Dunăre într-o familie creștină, Efrem a mers inițial la Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. A rămas acolo și a devenit preot, fiind apoi ucenic al Hermon al Ierusalimului (300–314). Patriarhul l-a pregătit pentru misiunea de a propovădui Evanghelia în rândul popoarelor considerate „barbare” din zona Dunării și a Mării Negre.

Trimis la Tomis, Sfântul Efrem a convertit la creștinism numeroși daci, romani, goți și sciți. În același timp, el a răscumpărat sclavi condamnați la moarte, i-a eliberat și i-a botezat, contribuind la răspândirea credinței creștine în regiune.

De asemenea, episcopul Efrem se îngrijea de cinstirea martirilor creștini: răscumpăra moaștele celor uciși pentru credință, le îngropa cu cinste și ridica biserici peste locurile lor de odihnă.

Martiriul din timpul persecuțiilor lui Dioclețian

În timpul marii persecuții împotriva creștinilor declanșate de împăratul Dioclețian, în anii 304–305, Sfântul Efrem a fost prins la Herson (Crimeea), întemnițat și supus unor chinuri grele pentru a renunța la credința creștină.

Refuzând să se lepede de Hristos, episcopul a mărturisit că este gata să își dea viața pentru credință. În cele din urmă, a fost decapitat la 7 martie 304, primind cununa muceniciei.

În aceeași zi, dar în ani diferiți, au suferit moarte martirică și Evghenie, Elpidie și Agatodor, împreună cu episcopul Vasile.

Episcopii de Herson și convertirea poporului

În timpul împăratului Constantin cel Mare, Patriarhia Ierusalimului a trimis la Herson un alt episcop, pe Eterie, pentru a întări comunitatea creștină.

După moartea acestuia, episcop a devenit Capiton, care a săvârșit o minune impresionantă pentru a convinge poporul de adevărul credinței creștine. Potrivit tradiției, el a intrat într-un cuptor aprins și a rămas acolo un timp fără a suferi vreo vătămare, ieșind apoi cu cărbuni aprinși în veșmântul său, spre uimirea mulțimii.

Minunea a impresionat profund poporul, care a mărturisit:
„Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor, Cel mare și tare”.

Prin viața, predica și jertfa lor, acești sfinți au contribuit decisiv la răspândirea creștinismului în regiunile de la Dunăre și din jurul Mării Negre.