Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul, pomenit pe 30 mai. Sfântul Isaachie a trăit în timpul împăratului Valens (364-378), un susținător puternic al ereziei ariene în Imperiul Roman. Arianismul, o erezie care susținea că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl, a fost condamnată la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, dar a câștigat adepți atât în rândul clerului, cât și în rândul persoanelor influente din imperiu, inclusiv împăratul Valens.

Sfântul Isaachie, un monah care trăia departe de lume, a mers înaintea împăratului pentru a-i cere să redea ortodocșilor libertatea credinței. Când Valens pregătea campania militară împotriva goților de la Dunăre, Sfântul Isaachie l-a îndemnat de mai multe ori să redeschidă bisericile ortodoxe, avertizându-l că va pieri în război dacă nu se va îndrepta.

Împăratul, deși impresionat de îndrăzneala și apariția sfântului, nu l-a ascultat și l-a dat în grija a doi boieri, Saturnin și Victor, poruncindu-le să-l țină în legături până la întoarcerea sa. Sfântul Isaachie i-a profețit împăratului că va suferi o înfrângere, va fugi, va fi prins și va muri în foc.

Profeția Sfântului Isaachie s-a împlinit întocmai: Valens a fost înfrânt, a fugit și s-a ascuns într-o șură de paie căreia urmăritorii i-au dat foc, arzându-l de viu.

După moartea împăratului arian Valens, Sfântul Cuvios Isaachie a fost eliberat și a întemeiat două așezăminte monahale. A fost povățuitor și egumen al multor monahi și dascăl pentru mireni, aducându-i pe toți pe calea mântuirii prin cuvântul și exemplul vieții sale. Era cunoscut pentru milostenia sa față de cei săraci, fiind dispus să-și dea până și haina de pe el pentru a ajuta pe cei în nevoie.

Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul rămâne un exemplu de credință și curaj în apărarea ortodoxiei, fiind pomenit cu evlavie în fiecare an pe 30 mai în calendarul creștin ortodox.