Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Duminica a 5-a după Paști, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și pe Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului. Sfântul Ioan este pomenit în calendarul creştin ortodox în zilele de 2 şi 24 iunie.

Sărbătoarea Sfântului şi Mare Mucenic Ioan din 2 iunie a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1950, fiind ziua salvării minunate a Sucevei de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află de sute de ani în ţara noastră, s-a născut în oraşul Trapezunt, din părinţi credincioşi. La fel ca şi tatăl său, tânărul Ioan era negustor şi a plecat cu o corabie din oraşul natal spre Cetatea Albă. În timpul călătoriei pe Marea Neagră, proprietarul vasului, un francez, îşi arăta împotrivirea faţă de credinţa ortodoxă.

„De aceea, se făcea mare ceartă între ei, în călătoria pe mare pentru credinţă, şi totdeauna Sfântul Ioan biruia pe acel francez, ca un preaiscusit în învăţăturile cărţilor; şi astfel îi ruşina socoteala lui cea nedreaptă şi ereticească. De aceea, francezul acela se mânia foarte rău contra nebiruitului ostaş al lui Hristos, se iuţea şi îl batjocorea cu multe ocări şi-l vrăjmăşuia, gândind rău contra lui”. (Vieţile Sfinţilor)

Ajuns la Cetatea Albă, francezul a mers la eparhul cetăţii, care era turc, şi i-a spus că Ioan doreşte să treacă la religia sa. Eparhul păgân, bucurându-se, l-a chemat pe Ioan și a încercat să-l ademenească cu purtări mieroase. Însă Ioan, cerând ajutor de la Dumnezeu, a mărturisit cu îndrăzneală:

„O, cadiule! Mi se pare că minţi pe faţă. Aceste cuvinte nu sunt ale mele, nici nu mi-a venit în cuget vreodată să mă lepăd de sfânta credinţă a Domnului meu Iisus Hristos! Să nu se întâmple un lucru necuvios ca acesta, nici să mă lase Dumnezeu să primesc în mintea mea un gând păgânesc ca acesta. Acestea toate sunt meşteşugiri ale vrăjmaşului adevărului şi ale satanei, tatăl său; că, intrând în tine ca într-un vas al său, grăieşte prin tine către mine, nădăjduind astfel că mă va trage spre pieire. Acel vrăjmaş se sileşte să mă depărteze de la Dumnezeul cel adevărat, care este Ziditor al tuturor făpturilor văzute şi nevăzute, precum şi al soarelui acesta, pe care tu îl cinsteşti ca pe un Dumnezeu; iar tu, fiind cuprins cu întunericul amăgirii, aduci această cinste, care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adevărat, făcătorul soarelui căruia tu te închini.”

După mărturisirea sa curajoasă, Ioan a fost supus la chinuri și bătăi cumplite, fiind târât pe ulițele pietruite și, în cele din urmă, i s-a tăiat capul cu sabia. Trupul său a fost așezat în biserica ortodoxă din Cetatea Albă, unde moaștele sale au făcut numeroase minuni timp de șaptezeci de ani.

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, a reușit să obțină recunoașterea canonică a Mitropoliei Moldovei și a dorit să împlinească această reușită istorică prin strămutarea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava. Pe 2 iunie 1402 (după alți istorici în 1415), racla cu moaștele sfântului a fost adusă cu mare cinste și așezată în Biserica Mirăuților din Suceava. În 1589, moaștele au fost strămutate în noua catedrală din Suceava, ctitorită de domnitorii Bogdan III și fiul său Ștefăniță.

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava este venerat pentru credința sa neclintită și pentru minunile săvârșite, rămânând un model de curaj și devotament pentru toți credincioșii.