Știri

Sfântul Apostol Filip, pomenit în calendarul ortodox pe 11 octombrie

În calendarul creștin ortodox, la data de 4 martie este pomenit Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan, unul dintre marii părinți ai monahismului din secolul al V-lea. Viața sa este strâns legată de dezvoltarea vieții pustnicești din Țara Sfântă și de organizarea comunităților monahale din pustia Iordanului. De la pustia Egiptului la Iordan Sfântul Gherasim s-a născut în Licia, în Asia Mică. Încă din tinerețe a ales viața monahală și s-a retras în pustia Tebaidei din Egipt, loc renumit pentru nevoințele marilor pustnici. După o perioadă de viețuire ascetică, s-a întors în Palestina, în timpul împăratului Teodosie al II-lea (408–450). Aici s-a stabilit în pustia Iordanului, unde a întemeiat o mănăstire și a organizat viața monahală după rânduieli stricte. În mănăstirea sa viețuiau aproximativ șaptezeci de monahi. Aceștia trăiau după o rânduială aparte: cinci zile pe săptămână se retrăgeau în chiliile lor pentru rugăciune, post și lucru de mână, iar sâmbăta și duminica se adunau la mănăstire pentru slujbe și împărtășirea cu Sfintele Taine. Astfel, erau îmbinate cele două forme de monahism: viața de obște și viața pustnicească. Încercarea ereziei monofizite La un moment dat, Sfântul Gherasim a fost influențat de erezia monofizită promovată de Eutihie. Conștientizând însă greșeala, s-a întors la dreapta credință după ce a stat de vorbă cu părinți pustnici care păstraseră învățătura autentică a Bisericii. Erezia monofizită a provocat tulburări majore în Biserică și a fost condamnată la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, convocat de împărații Pulcheria și Marcian în anul 451. Sfântul și leul recunoscător Una dintre cele mai cunoscute întâmplări din viața Sfântului Gherasim este legată de un leu pe care l-a vindecat, scoțându-i un ghimpe din picior. După ce s-a însănătoșit, animalul nu l-a mai părăsit pe stareț, urmându-l pretutindeni cu o uimitoare ascultare. Această întâmplare a rămas în tradiția creștină ca simbol al puterii credinței și al armoniei dintre om și creație atunci când omul trăiește în sfințenie. Alți sfinți pomeniți pe 4 martie Tot în această zi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana, frați care au pătimit pentru credința creștină în timpul împăratului Aurelian (270–275). Alături de ei au primit moarte martirică și ostașii Codrat, Acachie și Stratonic, care au mărturisit credința în Hristos după ce au văzut curajul celor doi mucenici.

Sfântul Apostol Filip, pomenit în calendarul ortodox pe 11 octombrie. Pe 11 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei care au propovăduit cuvântul lui Hristos și au săvârșit mari minuni în numele Lui. Sfântul Filip, originar din Cezareea Palestinei, a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli pentru a se îngriji de săraci și văduve, alături de Sfântul Arhidiacon Ștefan.

După declanșarea persecuțiilor împotriva Bisericii din Ierusalim, Sfântul Filip s-a refugiat în Samaria, unde a continuat să propovăduiască pe Hristos și să facă minuni. El a vindecat bolnavi, a alungat duhuri rele și a adus bucurie cetății, mulți dintre locuitorii Samariei îmbrățișând credința creștină. Printre cei convertiți s-a numărat și Simon Vrăjitorul, care, impresionat de minunile lui Filip, a crezut și s-a botezat.

După ce s-a întors la Ierusalim, Sfântul Filip a fost hirotonit episcop și trimis să propovăduiască în Trallia, o cetate din Asia. Aici a adus numeroase suflete la credință, continuând să facă mari minuni până la adânci bătrâneți, când s-a mutat la Domnul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din:Știri

0 %