Tradiții, semnificații și legătura cu Sânzienele. Pe 24 iunie, creștinii ortodocși prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a vestit venirea lui Hristos și L-a botezat pe Domnul în apele Iordanului. Evenimentul este unul dintre cele mai vechi praznice creștine, consemnat în calendarul bisericesc încă din secolul al V-lea.

Nașterea Sfântului Ioan a fost una miraculoasă. Părinții săi, Elisabeta și preotul Zaharia, erau înaintați în vârstă și nu aveau copii. Îngerul Gavriil le-a vestit, însă, că vor avea un fiu care va fi „mare înaintea Domnului”. Iar pruncul s-a născut spre uimirea vecinilor și a rudelor, deschizând, în același timp, gura tatălui său, rămas mut după necredința arătată arhanghelului.

Sfântul Ioan a dus o viață aspră, în pustiu, unde s-a pregătit prin post și rugăciune pentru misiunea de a chema poporul la pocăință și a-L arăta lumii pe Mântuitorul. Pentru viața sa plină de sfințenie, Biserica îl pomenește de cinci ori pe an, iar sărbătoarea nașterii sale are loc cu exact șase luni înainte de Crăciun, la mijlocul anului bisericesc.

În tradiția populară, ziua de 24 iunie este cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Obiceiurile păstrate din vechime îmbină credințele creștine cu elemente precreștine, asociate fertilității, protecției gospodăriei și sănătății.

Fetele împletesc cununi din flori de Sânziene, spice de grâu și alte plante de leac, purtate apoi în dansul ritual al Drăgaicelor. Cununele sunt așezate la porți, ferestre sau pe acoperișuri, pentru a ocroti casa și familia de necazuri, boli sau intemperii.