Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, marele dascăl al isihasmului românesc. Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, unul dintre cei mai mari reformatori ai monahismului ortodox și fondatorul „școlii paisiene”, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 noiembrie. Personalitate de excepție a secolului al XVIII-lea, Sfântul Paisie a marcat profund viața monahală prin redescoperirea și promovarea tradiției isihaste, prin traduceri patristice și prin organizarea unor mari obști monahale.

Născut la 21 decembrie 1722, în Poltava (Ucraina), primind la botez numele de Petru, Sfântul Paisie provenea dintr-o veche familie preoțească și a crescut într-un mediu profund religios. Studiile le-a urmat la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul Petru Movilă. Intrarea în viața monahală a avut loc la Mănăstirea Medvedeschi, unde a primit numele de Platon.

Dorind o viață duhovnicească autentică, în 1745 a părăsit Ucraina și a venit în Moldova, unde isihasmul înflorea. După câțiva ani, a ajuns în Sfântul Munte Athos, căutând liniștea și un povățuitor duhovnicesc. A trăit în pustie patru ani, în asceză severă, hrănindu-se doar cu pesmeți și apă, rugându-se neîncetat și studiind Sfintele Scripturi.

Întâlnirea cu marele stareț Vasile de la Poiana Mărului i-a schimbat viața. Acesta l-a călugărit, dându-i numele de Paisie, și i-a recomandat să renunțe la viața pustnicească, greu de dus pentru cei neîncercați, îndemnându-l către viața de obște.

Paisie a primit preoția și a format o comunitate de 64 de monahi la Schitul Sfântul Ilie din Athos. După 17 ani, în 1763, s-a întors în Moldova, stabilindu-se la Dragomirna, unde obștea a crescut la 350 de călugări. Aici a început marea sa lucrare culturală: traducerea operelor Sfinților Părinți și organizarea unei școli de formare teologică.

După ocuparea Bucovinei, s-a mutat la Mănăstirea Secu, iar în 1779 la Mănăstirea Neamț, unde a devenit stareț al ambelor mănăstiri. Sub conducerea sa, Neamțul a devenit un centru spiritual de mare prestigiu, cu aproape o mie de monahi, o școală de traducători, copişti și teologi, fiind considerat „făclia monahismului ortodox” pentru întreg Orientul.

Sfântul Paisie s-a mutat la Domnul la 15 noiembrie 1794, în timpul slujbei de seară, și este înmormântat în gropnița bisericii voievodale de la Neamț.

În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, stabilind prăznuirea sa în fiecare an la 15 noiembrie.