Pomenirea Sfântului Mucenic Ermie, soldatul bătrân care a biruit moartea prin credința în Hristos. Sfântul Mucenic Ermie, pomenit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 31 mai, este un exemplu de curaj și credință neclintită în fața persecuției. Soldat roman în vârstă, Sfântul Ermie a fost supus unor chinuri cumplite pentru că a refuzat să se lepede de credința creștină și să aducă jertfă zeilor păgâni, în timpul împăratului Antonin cel Pios (138–161).

Judecătorul, impresionat de vârsta și înțelepciunea lui, a încercat inițial să-l cruțe, însă bătrânul soldat i-a răspuns cu demnitate: „Nu-mi trebuie milă de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care mă va duce la Dânsul”. Mai mult, a mărturisit că moartea din mâinile prigonitorilor este, de fapt, „viață veșnică”.

Pentru refuzul său, Sfântul a fost torturat și otrăvit, dar a rămas nevătămat, fapt ce l-a determinat pe un vrăjitor chemat să-l ucidă să se convertească la creștinism. Acesta a fost ucis imediat după convertire, devenind mucenic.

În cele din urmă, Sfântului Ermie i s-a tăiat capul, dar trupul său a fost recuperat în taină de creștini și dus în Coman, Capadocia, unde s-au săvârșit minuni la moaștele sale.

Viața și moartea Sfântului Mucenic Ermie ne arată forța credinței care nu ține cont de vârstă, statut sau amenințări. Biserica îl cinstește ca pe un mucenic al curajului și al biruinței asupra fricii de moarte, iar rugăciunile către el sunt făcute mai ales în vremuri de încercare.