Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei. În ziua de 5 iunie, Biserica Ortodoxă Română o cinstește pe Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, una dintre cele mai recente sfinte canonizate de Sfântul Sinod.

Canonizarea sa a fost aprobată în anul 2025, iar data de prăznuire a fost stabilită la 5 iunie, zi apropiată de momentul trecerii sale la Domnul.

De la Rodica Lazăr la pustnica de pe Muntele Giumalău

Sfânta Elisabeta s-a născut la 7 mai 1970, în localitatea Moldova Sulița, primind la botez numele Rodica Lazăr.

La doar 15 ani a intrat în obștea Mănăstirea Pasărea, unde a început viața monahală.

În anul 1988 a fost tunsă în monahism cu numele Teodora, iar după ani de nevoință a ales o viață retrasă de rugăciune și asceză.

Din anul 2003 s-a retras pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, dedicându-se rugăciunii și vieții duhovnicești.

În anul 2007 a primit schima cea mare și numele Elisabeta.

O viață de rugăciune și nevoință

Cei care au cunoscut-o au descris-o drept o monahie smerită, cu o profundă viață spirituală și cu daruri duhovnicești deosebite.

A trecut la Domnul în data de 6 iunie 2014, fiind considerată de numeroși credincioși o mare nevoitoare și făcătoare de minuni.

Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, episcop al Tirului

Tot pe 5 iunie este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei.

Acesta a fost episcop al cetății Tir în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul roman Dioclețian.

Pentru a evita prigoana, Sfântul Dorotei s-a retras din cetate și a revenit la scaunul episcopal abia după instaurarea domniei Constantin cel Mare, care a acordat libertate creștinilor.

A primit cununa muceniciei la peste 100 de ani

În timpul împăratului Iulian Apostatul, persecuțiile au fost reluate, iar Sfântul Dorotei a fost nevoit să se refugieze în Tracia.

A fost însă capturat în cetatea Diopolin, unde a suferit numeroase chinuri pentru credința sa și a murit ca martir la venerabila vârstă de 107 ani.

Autor al unor importante scrieri creștine

Tradiția bisericească amintește că Sfântul Dorotei era un om de mare cultură, cunoscător al limbilor greacă și latină.

El a lăsat numeroase lucrări teologice, vieți de sfinți și comentarii folositoare Bisericii, fiind apreciat atât pentru înțelepciunea sa, cât și pentru mărturisirea credinței până la moarte.