Sfânta Muceniță Filofteia, prăznuită pe 7 decembrie. Povestea copilei martirizate. Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș este pomenită în calendarul creștin ortodox în fiecare an la 7 decembrie, fiind una dintre cele mai iubite și cinstite sfinte ale poporului român. Născută în orașul Târnovo, ea a primit la botez numele Filofteia, care înseamnă „iubitoarea de Dumnezeu”, nume ce avea să-i definească întreaga viață.

Încă din copilărie, Sfânta Filofteia s-a remarcat prin evlavia ei profundă. Își petrecea mult timp în biserică, asculta cu luare-aminte citirile din Sfintele Scripturi și își dorea să le împlinească în faptă. Virtutea care a înălțat-o cel mai mult a fost milostenia: dăruia săracilor haine, iar din hrana pe care trebuia să o ducă tatălui la câmp împărțea cu generozitate celor nevoiași.

O întâmplare din copilărie i-a marcat destinul. Ascultând pericopa evanghelică „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”, Filofteia a trăit-o atât de adânc încât a făcut din milostenie regula ei de fiecare zi.

Dar viața ei a fost plină de încercări. Rămasă fără mamă, a crescut sub asprimea mamei vitrege și sub violența tatălui, care nu vedea cu ochi buni milosteniile fetei. Într-o zi, văzând că împărțea din hrana lui săracilor, tatăl a aruncat cu o bardă în ea, provocându-i o rană mortală. Sfânta Filofteia a trecut la Domnul la doar 12 ani, devenind muceniță „în vreme de pace”, ucisă nu de prigonitori păgâni, ci chiar de propriul părinte.

După moarte, trupul ei a strălucit dumnezeiește, iar localnicii au înțeles că filigranul sfințeniei o acoperea deja. Minunea greutății trupului – care nu se mișca decât când era rostit numele locului unde dorea să fie dus – a arătat voia sa: Curtea de Argeș.

Adusă inițial în Biserica Domnească din Curtea de Argeș în vremea lui Radu cel Mare (1495–1508), moaștele sale au fost mutate mai târziu în noua mănăstire ridicată de Neagoe Basarab, unde se află și astăzi, fiind izvor de binecuvântare și ajutor pentru credincioși.