În fiecare an, pe 14 octombrie, milioane de creștini ortodocși își îndreaptă privirea și rugăciunile către Sfânta Parascheva, venerată nu doar în România, ci și în întreaga lume ortodoxă. Peste 42.000 de români marchează, de asemenea, această zi sfântă ca pe una onomastică, simbolizând o legătură profundă între ei, istorie și spiritualitate.

Sfânta Parascheva, cunoscută și sub numele de „cea Nouă”, a fost un far de lumină și credință, a cărei poveste transcende timpul și granițele. Născută în Epivat, Tracia, într-o familie de credincioși, Parascheva și fratele ei, Eftimie, au fost crescuți în spiritul dreptei credințe și al valorilor creștine.

În calitate de devotată a lui Hristos, Sfânta Parascheva a început călătoria sa spirituală devreme, la doar 15 ani, într-o mănăstire de fecioare în Ieraclia Pontului. Călătoria ei a continuat la Ierusalim și apoi la Valea Iordanului, unde, într-o mică mănăstire de călugărițe, s-a dedicat rugăciunii și ascetismului.

Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.

Moaștele ei au călătorit prin diferite regiuni, ajungând în cele din urmă la Iași în 1641, datorită generozității domnitorului Vasile Lupu. Astăzi, acestea se odihnesc în Catedrala mitropolitană din Iași, atrăgând anual mii de pelerini.

De Sfânta Parascheva, peste 42.000 de români își sărbătoresc onomastica, adăugând astfel o notă personală la această zi sfântă.