Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii și Sfântul Ierarh Amfilohie. Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii în fiecare an, pe 23 noiembrie. Sfântul Antonie a trăit în perioada domniei voievodului Matei Basarab și a Sfântului Constantin Brâncoveanu, remarcându-se prin viața sa ascetică și devotamentul față de Dumnezeu.

Viața Sfântului Cuvios Antonie

Originar din România, Sfântul Antonie a intrat în monahism la Schitul Iezeru, unde s-a distins prin nevoințele sale duhovnicești. Dorind să îmbrățișeze o viață pustnicească, a părăsit schitul cu binecuvântarea egumenului și s-a retras într-o peșteră, unde a săpat o mică biserică cu propriile mâini.

Cuviosul Antonie purta un brâu de fier pentru a-și înfrâna trupul, dormea pe pietre și se hrănea doar cu pâine uscată și apă. Rugăciunea neîncetată și lacrimile de pocăință au fost caracteristicile vieții sale.

Vestea despre sfințenia sa a ajuns din Oltenia până în Transilvania, atrăgând mulți credincioși și monahi care îi cereau sfatul. Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în 1720 și a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992.

Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei

Tot pe 23 noiembrie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Amfilohie, un luptător împotriva ereziilor și participant la Sinodul II Ecumenic. Cunoscut pentru legătura sa apropiată cu Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, Amfilohie a fost o figură marcantă a Bisericii în timpul împăratului Teodosie cel Mare.