4 aprilie – Sfântul Cuvios Iosif Imnograful. Biserica Ortodoxă îl pomenește în fiecare an, la 4 aprilie, pe Sfântul Cuvios Iosif Imnograful, unul dintre cei mai mari creatori de imne liturgice din istoria creștinismului și un neobosit apărător al dreptei credințe în timpul ereziei iconoclaste.

Născut în Sicilia într-o familie credincioasă, Sfântul Iosif a ales viața monahală încă din tinerețe, remarcându-se prin blândețe, post, înfrânare și o viață curată. După ce a fost nevoit să fugă din cauza invaziilor barbare, a ajuns în Tesalonic, unde s-a călugărit într-o mănăstire renumită pentru viața ascetică.

Imnograf și mărturisitor al credinței

Sfântul Iosif Imnograful a fost un apărător înflăcărat al sfintelor icoane, în vremuri în care iconoclasmul făcea ravagii în Imperiul Bizantin. Alături de Sfântul Grigorie Decapolitul, a învățat și întărit poporul în credința ortodoxă. Pentru mărturisirea curajoasă a credinței, a fost surghiunit în Creta și în Cherson.

Revenit în Bizanț după încheierea prigoanei, Sfântul Iosif a scris nenumărate cântări și canoane bisericești, în special în cinstea Maicii Domnului și a Sfântului Ierarh Nicolae. A întemeiat o mănăstire în afara cetății, unde s-a adunat mulțime de ucenici și credincioși atrași de harul și înțelepciunea lui.

Sfântul Iosif Imnograful s-a mutat la Domnul în anul 883, în Săptămâna Luminată, fiind prăznuit ca un stâlp al ortodoxiei și un dar al Duhului Sfânt pentru Biserică.