Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare. Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare este prăznuit în calendarul ortodox în fiecare an pe data de 12 iunie, ca un model al sfințeniei și al desăvârșirii în viața pustnicească. Născut în Persia, dintr-o familie conducătoare, Sfântul Onufrie a fost dus de mic la mănăstire, unde încă din copilărie a dovedit curăție, rugăciune și o legătură tainică cu Hristos.

Minunea pâinii date de Hristos

Una dintre cele mai cunoscute minuni din copilăria Sfântului Onufrie s-a petrecut la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Fiind flămând, copilul Onufrie îi oferea zilnic pruncului Hristos, zugrăvit în icoană, o bucățică de pâine primită de la trapeză. Când părinții mănăstirii au încetat să-i mai dea, Onufrie a cerut pâine direct de la Hristos, iar icoana i-a dăruit o pâine albă, caldă, supranatural de mare, spre uimirea tuturor.

Viață în pustie timp de 60 de ani

Ajungând la maturitate duhovnicească, Sfântul Onufrie a părăsit viața de obște și s-a retras în pustiul Egiptului, unde a trăit timp de 60 de ani în singurătate, în post, rugăciune și har, fără a vedea față omenească. Un finic și un fir de apă i-au fost hrană și sprijin în această viață de nevoință.

Sfântul a fost descoperit de Ava Pafnutie, călugăr cercetător al părinților pustiei, căruia i-a povestit despre viața sa și în fața căruia și-a dat sfârșitul întru Domnul. După moartea sa, coliba s-a prăbușit, finicul s-a uscat și izvorul s-a oprit – semne ale încheierii unei vieți sfinte pe pământ.