Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat – 24 mai. Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat este prăznuit de Biserică în ziua de 24 mai. Acesta s-a născut în Antiohia și a fost singurul copil al părinților săi, după multe rugăciuni adresate lui Dumnezeu. Înainte de zămislirea sa, Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat mamei sale, care se ruga mult pentru nașterea unui fiu, și i-a spus că rugăciunea i-a fost împlinită și că fiul său va fi un mare postitor.

Conform prorociei Sfântului Ioan, pruncul Simeon a fost de la început un exemplu de sfințenie. „Va suge lapte numai din sânul cel drept, iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptății. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meșteșug omenesc, ci numai pâine, miere și sare; iar băutura lui va fi apa”, a spus Sfântul Proroc Ioan.

Nașterea sa a fost marcată de minuni, mama sa născând fără dureri și hrănindu-l doar din sânul drept, conform vedeniei primite. Dacă mama sa gusta carne sau vin, pruncul refuza să sugă, arătând o asceză neobișnuită încă de la o vârstă fragedă.

Sfântul Simeon a intrat în mănăstire la vârsta de șase ani și s-a supus unei vieți de asceză foarte aspre, dobândind daruri deosebite care l-au făcut cunoscut. Egumenul și monahii îl numeau „pruncul” și erau uimiți de înțelepciunea și harul său. Sfântul Simeon L-a rugat pe Mântuitorul Hristos să-l ajute să nu mai mănânce deloc, astfel că a postit desăvârșit până la sfârșitul vieții sale, fără a simți foamea.

În ultimele clipe ale vieții sale, Sfântul Simeon a mărturisit ucenicilor că un bărbat îmbrăcat în haine preoțești îi aducea hrană cerească după fiecare Sfântă Liturghie. „Din acel vas scotea mâncare cu un clește și îmi dădea de trei ori, însă nu știu ce mâncare era; numai atât știu, că era dulce la gust, albă și negrăită la vedere. Din acel ceas până în ziua de astăzi a venit acel bărbat minunat în toate duminicile, după dumnezeiasca Liturghie, și îmi dădea acea dumnezeiască împărtășire; astfel că îmi potolea foamea până în Duminica cealaltă și nicidecum nu flămânzeam”.

Sfântul Simeon a plecat la odihna veșnică în Împărăția Cerului la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, în ziua de 24 mai, lăsând în urmă un exemplu de sfințenie și devotament pentru credință.