Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv: Un model de blândețe și milostenie. În fiecare an, pe 26 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolit al Moldovei între 1875-1902. Născut la 15 iulie 1818 în satul Răzălăi, din ținutul Bălți, Sfântul Iosif a fost un exemplu de blândețe, dăruire și iubire față de aproapele său.

Viața și slujirea Sfântului Iosif cel Milostiv

Fiul preotului Anania Mihalache și al prezbiterei Teodosia, Sfântul Iosif și-a pierdut tatăl la vârsta de doi ani. Crescut de unchiul său, Ierodiaconul Teofilact, și format în mănăstiri din Iași și Buzău, tânărul Ioan (numele de botez) a fost călugărit sub numele de Iosif la doar 17 ani.

Educația sa solidă a inclus studii la Seminarul din Buzău și Colegiul Sfântul Sava din București. După ani de slujire ca egumen, profesor de religie și director de seminar, Iosif Naniescu a fost numit episcop de Argeș în 1872, iar în 1875 a devenit mitropolit al Moldovei.

Contribuții majore și fapte de milostenie

• Refacerea Catedralei Mitropolitane din Iași: Una dintre cele mai mari realizări ale Sfântului Iosif a fost reconstruirea acestui important lăcaș de cult, care stătea în ruină de aproape 50 de ani.
• Milostenia exemplară: Sfântul Iosif avea „ușa și mâna deschise pentru milă”, oferind ajutor material sutelor de săraci, elevi și studenți. El le oferea hrană, îmbrăcăminte și sprijin financiar pentru educație.
• Restaurarea bisericilor: Sub păstorirea sa, au fost refăcute bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

Biblioteca sa personală, o comoară de cunoaștere, a fost donată Academiei Române, rămânând cu doar câteva cărți până la trecerea sa la Domnul, la 26 ianuarie 1902.

Sfântul Cuvios Xenofont și familia sa

În aceeași zi, Biserica îl pomenește pe Sfântul Cuvios Xenofont, alături de soția sa Maria și fiii lor, Arcadie și Ioan, care au trăit în secolul al VI-lea. Familia a renunțat la bogățiile lumești și a îmbrățișat viața monahală în Ierusalim, devenind un model de credință și dăruire.