Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul și Sfântul Ioan Rusul. Pe 27 mai, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul și pe Sfântul Ioan Rusul, două figuri remarcabile ale credinței creștine.

Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul

Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a trăit în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul roman Dioclețian (285-305). Dioclețian a dispus îndepărtarea din armată a tuturor soldaților creștini, iar Iuliu, fiind membru al legiunii romane din cetatea Durostorum (astăzi Silistra, Bulgaria), a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. Pentru această neascultare, a fost condamnat la moarte prin tăierea capului și a primit moarte martirică la 27 mai 298.

Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia la sfârșitul secolului al XVII-lea, cel mai probabil în anul 1690. A participat la războiul condus de Petru cel Mare împotriva turcilor în 1711. În timpul luptelor pentru dezrobirea Azovului, Ioan a fost luat prizonier de tătari și vândut unui ofițer superior turc, care l-a dus în Procopie, Asia Mică.

Deși a fost chinuit pentru a renunța la credința sa, Ioan a rămas ferm în credință și a fost rânduit să îngrijească de vite. Cu timpul, blândețea și smerenia sa l-au făcut îndrăgit de stăpânul său. Noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe pentru a se ruga și a se împărtăși.

Înainte de moarte, a cerut să fie așezat pe paie în staulul în care trăise, mulțumind lui Dumnezeu pentru viața sa de smerenie și rugăciune. Sfântul Ioan Rusul și-a dat sufletul Domnului pe 27 mai 1730.

Sfintele sale moaște au fost descoperite trei ani mai târziu, după ce Sfântul Ioan s-a arătat în vis preotului din sat. În prezent, moaștele sale se află în localitatea Procopie din insula grecească Evvia.

Aceste două figuri sfinte sunt venerate pentru credința lor neclintită și pentru exemplul de viață creștină pe care l-au oferit, fiind surse de inspirație pentru credincioșii ortodocși.