Sfântul Ștefan sărbătorit în a treia zi de Crăciun. Sfântul Ștefan, recunoscut ca primul martir al Bisericii Creștine, este sărbătorit cu devoțiune de credincioși în a treia zi de Crăciun, pe data de 27 decembrie. Această zi specială este un moment de omagiere a curajului și devotamentului său neclintit pentru credința în Iisus Hristos, pentru care a plătit cu viața.

Originar dintr-un context iudaic, Sfântul Ștefan s-a distins ca unul dintre cei șapte diaconi selecționați de Sfinții Apostoli din Ierusalim, contribuind semnificativ la distribuirea bunurilor, în special a hranei, printre nevoiași. Cu un nume de origine greacă, ce înseamnă „coroană”, Sfântul Ștefan a fost profund versat în Vechiul Testament și în învățăturile lui Iisus Hristos.

Judecat de Sinedriu pentru blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte prin lapidare, devenind astfel primul martir al credinței creștine. Momentul său final a fost unul de profundă spiritualitate, cerând iertare pentru cei care îl condamnau.

În ziua de 27 decembrie, tradiția spune că este benefic să aduci în casă o icoană a Sfântului Ștefan, în special dacă există probleme de sănătate. Această zi este, de asemenea, importantă pentru cei care poartă numele Sfântului, respectându-l ca pe un sfânt patron.

În cultura populară românească, ziua de onomastică a Sfântului Ștefan este sărbătorită cu respect și tradiție, indiferent dacă este vorba de mediul rural sau urban. Este un moment de întoarcere la origini, la numele sfinte care sunt adesea simplificate în viața cotidiană, dar care capătă un sens profund în zilele de sărbătoare.

Sfântul Ștefan, prin jertfa sa, a devenit un exemplu de credință neștirbită și un simbol al speranței și al rezilienței spirituale, marcând profund istoria creștinismului.

Aproximativ 515.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, pe 27 decembrie.