Știri

Sfinții Atanasie și Chiril, apărători ai dreptei credințe, sărbătoriți la 18 ianuarie

În calendarul creștin ortodox, la data de 4 martie este pomenit Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan, unul dintre marii părinți ai monahismului din secolul al V-lea. Viața sa este strâns legată de dezvoltarea vieții pustnicești din Țara Sfântă și de organizarea comunităților monahale din pustia Iordanului. De la pustia Egiptului la Iordan Sfântul Gherasim s-a născut în Licia, în Asia Mică. Încă din tinerețe a ales viața monahală și s-a retras în pustia Tebaidei din Egipt, loc renumit pentru nevoințele marilor pustnici. După o perioadă de viețuire ascetică, s-a întors în Palestina, în timpul împăratului Teodosie al II-lea (408–450). Aici s-a stabilit în pustia Iordanului, unde a întemeiat o mănăstire și a organizat viața monahală după rânduieli stricte. În mănăstirea sa viețuiau aproximativ șaptezeci de monahi. Aceștia trăiau după o rânduială aparte: cinci zile pe săptămână se retrăgeau în chiliile lor pentru rugăciune, post și lucru de mână, iar sâmbăta și duminica se adunau la mănăstire pentru slujbe și împărtășirea cu Sfintele Taine. Astfel, erau îmbinate cele două forme de monahism: viața de obște și viața pustnicească. Încercarea ereziei monofizite La un moment dat, Sfântul Gherasim a fost influențat de erezia monofizită promovată de Eutihie. Conștientizând însă greșeala, s-a întors la dreapta credință după ce a stat de vorbă cu părinți pustnici care păstraseră învățătura autentică a Bisericii. Erezia monofizită a provocat tulburări majore în Biserică și a fost condamnată la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, convocat de împărații Pulcheria și Marcian în anul 451. Sfântul și leul recunoscător Una dintre cele mai cunoscute întâmplări din viața Sfântului Gherasim este legată de un leu pe care l-a vindecat, scoțându-i un ghimpe din picior. După ce s-a însănătoșit, animalul nu l-a mai părăsit pe stareț, urmându-l pretutindeni cu o uimitoare ascultare. Această întâmplare a rămas în tradiția creștină ca simbol al puterii credinței și al armoniei dintre om și creație atunci când omul trăiește în sfințenie. Alți sfinți pomeniți pe 4 martie Tot în această zi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana, frați care au pătimit pentru credința creștină în timpul împăratului Aurelian (270–275). Alături de ei au primit moarte martirică și ostașii Codrat, Acachie și Stratonic, care au mărturisit credința în Hristos după ce au văzut curajul celor doi mucenici.

Sfinții Atanasie și Chiril, apărători ai dreptei credințe, sărbătoriți la 18 ianuarie. Biserica Ortodoxă îi cinstește pe 18 ianuarie pe Sfinții Atanasie și Chiril, mari ierarhi ai Alexandriei, recunoscuți pentru apărarea și consolidarea dreptei credințe în fața ereziilor vremii.

Sfântul Atanasie cel Mare

Născut în Alexandria în anul 296, Sfântul Atanasie a fost un apărător fervent al ortodoxiei, în special împotriva ereziei ariene. A devenit patriarh al Alexandriei în 328 și a luptat neobosit pentru păstrarea adevărului creștin, chiar și în timpul celor cinci exiluri la care a fost supus de împărații potrivnici.

Prin scrierile și predicile sale, Sfântul Atanasie a susținut că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl, combătând erezia care pretindea că Hristos ar fi fost o creație și nu Dumnezeu adevărat. A trăit sub domnia mai multor împărați, inclusiv Iulian Apostatul, care a încercat să restabilească închinarea la idoli. După aproape o jumătate de secol de episcopat, Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în anul 373.

Sfântul Chiril al Alexandriei

Urmaș al patriarhului Teofil, Sfântul Chiril s-a remarcat prin lupta împotriva ereziei nestoriene, care contesta natura divină a lui Hristos și titlul de Născătoare de Dumnezeu al Fecioarei Maria. În calitate de patriarh, Chiril a convocat Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), unde Nestorie a fost condamnat și exilat.

Prin scrierile sale teologice, Sfântul Chiril a clarificat dogmele legate de natura lui Hristos, întărind credința creștină. A păstorit cu înțelepciune Biserica Alexandriei până la adormirea sa în Domnul, în anul 444.

Moștenirea spirituală

Sfinții Atanasie și Chiril rămân exemple vii de curaj și înțelepciune în apărarea credinței ortodoxe. Prin viața lor plină de încercări și prin învățăturile lor, acești mari ierarhi au întărit Biserica în fața ereziilor și a persecuțiilor.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din:Știri

0 %