Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava. În calendarul creștin ortodox, pe 20 martie, sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Mucenici uciși cu sălbăticie în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit. Acest tragic eveniment a avut loc în timpul împăraților Constantin și Irina (780-797), într-o perioadă în care Palestina era devastată de războaie.

Atacurile asupra mănăstirii și martiriul călugărilor

În contextul unei invazii barbare, nu doar orașele și satele, ci și locurile sfinte au fost atacate. Lavra Sfântului Sava, fondată în anul 483, a fost supusă unor raiduri violente chiar în perioada Postului Mare.

• Primul atac a avut loc în săptămâna Floriilor, iar al doilea în Joia Mare, înainte de Paști.
• Zeci de monahi au fost uciși, unii fiind săgetați, alții decapitați sau tăiați în bucăți.
• Barbarii au încercat să afle unde erau ascunse averile mănăstirii, dar călugării au refuzat să vorbească.
• Chiliile au fost incendiate, iar odoarele bisericești furate și încărcate pe cămile.

După plecarea atacatorilor, câțiva monahi rămași în viață au adunat trupurile sfinților mucenici și le-au așezat spre cinstita îngropare în biserica rămasă neatinsă de flăcări.

Sfârșitul atacatorilor și cinstirea mucenicilor

Potrivit tradiției, cei care au atacat mănăstirea au fost curând loviți de moarte neașteptată, căzând în pustietăți. Trupurile lor au devenit hrană pentru fiare, iar sufletele lor s-au pierdut în iad. În schimb, sfinții călugări martirizați s-au învrednicit de slava muceniciei, alături de Hristos.

Astăzi, Biserica îi cinstește ca pe niște mari mărturisitori ai credinței, care și-au sacrificat viața pentru Dumnezeu și pentru păstrarea sfintelor locașuri.