Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Ioan sunt pomeniţi în 21 iulie. Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Ioan, originari din Edesa, Siria, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox pe 21 iulie. Acești doi sfinți au trăit în timpul împăratului Iustinian (527-565) și au fost prieteni apropiați. După un pelerinaj la Ierusalim, ei au ales să se călugărească la Mănăstirea Sfântului Gherasim. Totuși, după scurt timp, s-au retras în pustie, unde au dus o viață de aspre nevoințe ascetice.

Sfântul Simeon, după mulți ani de viețuire în pustie, a primit chemarea divină de a reveni în lume. A călătorit la Ierusalim și apoi s-a stabilit în cetatea Emesei, unde a început să practice ceea ce este cunoscut drept „nebunia pentru Hristos”. Această formă de sfințenie a fost caracterizată de comportamente excentrice menite să evite slava deșartă și să atragă atenția asupra smereniei și dedicării sale complete față de Dumnezeu. Simeon a făcut numeroase minuni, inclusiv vindecări și alungări de demoni, însă oamenii din jurul său l-au perceput ca pe un nebun, nerecunoscându-i adevărata sfințenie până după moartea sa.

„Multe minuni a făcut după aceea acest plăcut al lui Dumnezeu. Gonea diavolii, cele ce aveau să fie le spunea mai înainte, tămăduia toate felurile de boli, izbăvea de năpraznice morţi, pe cei necredincioşi îi aducea la credinţă, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. Dar oamenii nu puteau să cunoască sfinţenia lui, Dumnezeu acoperindu-l, şi, până la sfârşitul său, au socotit că este nebun şi îndrăcit” (Viețile Sfinților).

Sfântul Ioan a continuat să trăiască în pustia Iordanului, urmând o viață de rugăciune și nevoință ascetică. Ambii sfinți au murit la scurtă vreme unul după celălalt, lăsând în urmă o moștenire spirituală profundă.