Pomenirea Sfinților Mucenici Flor și Lavru

Pe 18 august, credincioșii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Mucenici Flor și Lavru, doi frați după trup și duh, care au fost săpători în piatră și ucenici ai sfinților bărbați Proclu și Maxim. De la aceștia au învățat nu doar meșteșugul, ci și credința creștină și viața plăcută lui Dumnezeu.

Înainte ca Flor și Lavru să-și încheie viața mucenicească, învățătorii lor au fost uciși pentru Hristos, iar ei, urmându-le exemplul, au primit cununa biruinței în fața prigoanei păgâne.

Mărturisirea credinței în fața împăratului Liciniu

Pentru iscusința lor, împăratul Liciniu (307–324) i-a trimis să ridice un templu păgân. Însă sfinții au folosit banii primiți pentru a ajuta săracii și au lucrat cu credință, ziua construind, iar noaptea rugându-se. În acest timp, preotul templului și fiul său au primit credința creștină, alăturându-se celor doi frați.

Împreună cu săracii miluiți de ei, Flor și Lavru au dărâmat statuile idolilor și au închinat lăcașul lui Hristos. Descoperiți de autorități, toți cei implicați au fost arși într-un cuptor aprins, cu excepția fraților Flor și Lavru, care au fost trimiși la Liciniu.

Moartea mucenicească și cinstirea moaștelor

Cei doi sfinți au fost bătuți cumplit și aruncați într-un puț adânc, astupat cu pământ. După un timp, sfintele lor moaște au fost scoase și duse la Constantinopol, unde au fost așezate spre cinstirea credincioșilor.

Pilda lor de credință și jertfă rămâne un model de dăruire totală lui Hristos, iar pomenirea lor, la 18 august, este un prilej de rugăciune și recunoștință pentru toți cei care își păstrează credința în fața încercărilor.