Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul. Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul sunt prăznuiți în fiecare an pe 18 iunie, fiind cinstiți în calendarul creștin ortodox ca modele de credință, curaj și dăruire în fața prigoanelor.

Acești trei sfinți au trăit în secolul I, în vremea împăratului roman Vespasian (69-79), și au suferit moarte martirică în Tripoli (Fenicia) pentru credința lor în Hristos. Leontie, comandant militar vestit pentru vitejie și înțelepciune, era creștin în taină și viețuia în curăție și rugăciune.

A fost denunțat ca următor al lui Hristos, iar guvernatorul Feniciei a trimis o ceată de soldați pentru a-l aresta. Printre ei se aflau Ipatie, tribun militar, și Teodul, care, în mod providențial, aveau să fie și ei câștigați pentru credința creștină. Ipatie s-a îmbolnăvit pe drum, iar prin rugăciune către Dumnezeul lui Leontie, a fost vindecat. Această minune i-a determinat pe cei doi să ceară botezul, pe care l-au primit într-un mod miraculos, printr-un nor ceresc care s-a pogorât peste ei.

După convertirea lor, toți trei au fost arestați și supuși unor torturi cumplite pentru că au refuzat să jertfească zeilor păgâni. Ipatie și Teodul au fost executați, iar Leontie a fost bătut până și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul său a fost aruncat afară din cetate, dar a fost recuperat și înmormântat cu evlavie de creștini. Mărturia vieții și pătimirii sale a fost consemnată pe o tăbliță de plumb, găsită lângă moaștele sale.

Credința Sfinților Leontie, Ipatie și Teodul rămâne un exemplu de mărturisire neclintită și sfințenie dobândită prin suferință, arătând că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune.