Sfinţii 33 de mucenici din Melitina, pomeniţi în calendarul ortodox pe 7 noiembrie. Pe 7 noiembrie, calendarul ortodox îi cinstește pe Sfinţii 33 de mucenici din Melitina, alături de Sfântul Ieron, care au îndurat martiriul în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian. Acești martiri și-au sacrificat viețile pentru a-și apăra credința creștină, refuzând să aducă jertfe zeilor păgâni.

Sfântul Ieron, născut în Tyana, Capadocia, provenea dintr-o familie creștină și a ales să nu se înroleze în armata romană pentru a rămâne alături de mama sa, bătrână și oarbă, și pentru a nu participa la cultul păgân impus soldaților. După ce a fost somat să se înroleze și a rezistat cu dârzenie, Ieron a fost dus de bunăvoie în cetatea Melitina, unde a fost întemnițat alături de alți 33 de creștini. În temniță, Sfântul Ieron și-a exprimat credința fermă, considerând sacrificiul vieții sale ca o comoară eternă: „Nimic nu-mi este mai scump şi mai bun decât sufletul,” a mărturisit el, arătând că mântuirea sufletului e mai importantă decât viața pământească.

În timpul interogatoriilor, Sfinții Mucenici au respins cu hotărâre cultul idolilor și au rămas neclintiți în credința lor, răspunzând judecătorului că ar fi fost „nebuni” dacă ar fi înlocuit onoarea acordată lui Dumnezeu cu adorarea lemnului și pietrei. Chinuiți fără milă, martirii au murit pentru credința lor în Hristos, iar unul dintre cei întemnițați, Victor, a încercat să scape printr-o înțelegere cu gardienii, însă a murit la scurt timp după eliberare, pierzându-și astfel și viața, și moșia.

Mâna tăiată a Sfântului Ieron a fost trimisă mamei sale, așa cum a cerut înainte de execuție. După moartea sa, capul Sfântului Ieron a fost răscumpărat de un creștin numit Hrisantie, care a construit o biserică în locul unde mucenicii și-au dat viața și a așezat acolo relicva sfântului.

Sfinții 33 de mucenici din Melitina sunt un exemplu al devotamentului neclintit față de credință, fiind comemorați pentru sacrificiul lor pe 7 noiembrie.