Sfântul Iacob Putneanul și Sfântul Pahomie cel Mare

Sfântul Iacob Putneanul și Sfântul Pahomie cel Mare, pomeniți astăzi de Biserica Ortodoxă. În calendarul ortodox din 15 mai, credincioșii îi cinstesc pe Sfântul Iacob Putneanul și pe Sfântul Pahomie cel Mare, două mari personalități ale vieții duhovnicești ortodoxe.

Sfântul Iacob Putneanul, mitropolitul care a întemeiat școli și a tipărit primul Abecedar românesc

Sfântul Iacob Putneanul a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 6-7 iunie 2016, cu ziua de prăznuire stabilită la 15 mai.

Viitorul mitropolit al Moldovei s-a născut în anul 1719, într-o familie credincioasă din Bucovina, iar la doar 12 ani a intrat în viața monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de:

Mănăstirea Putna
Sihăstria Putnei

La numai 25 de ani a devenit egumen al Mănăstirii Putna, iar ulterior a fost ales episcop de Rădăuți și apoi Mitropolit al Moldovei.

În timpul păstoririi sale:

a tipărit primul Abecedar românesc (Bucvar)
a înființat prima școală rurală din Moldova, la Putna
a susținut tipărirea cărților românești de cult și de învățătură

Sfântul Iacob Putneanul s-a remarcat și prin apărarea oamenilor simpli împotriva birurilor și abuzurilor din perioada fanariotă.

După retragerea din scaunul mitropolitan, a revenit la Mănăstirea Putna, unde și-a dedicat ultimii ani rugăciunii și vieții ascetice.

A trecut la Domnul în data de 15 mai 1778.

Sfântul Pahomie cel Mare, întemeietorul vieții monahale de obște

Sfântul Pahomie cel Mare este considerat întemeietorul monahismului cenobitic, bazat pe viața în comun a călugărilor.

Originar din Egipt, din regiunea Tebaidei de Sus, Sfântul Pahomie a cunoscut creștinismul în perioada în care era soldat în armata împăratului Maximian Daia.

După botez, s-a retras în viața ascetică și a înființat, în jurul anilor 320-325, una dintre primele mari comunități monahale organizate din creștinism.

Mănăstirea ridicată de el în apropiere de Tabana, pe Nil, funcționa după reguli stricte de viață spirituală și muncă în comun.

Sfântul Pahomie însuși era exemplu de smerenie și slujire, ocupându-se personal de: