Soborul Maicii Domnului, sărbătorit în a doua zi de Crăciun. Biserica Ortodoxă prăznuiește, în cea de-a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului, sărbătoare dedicată celei care L-a născut cu trup pe Hristos Dumnezeu. Această zi are un profund sens teologic și duhovnicesc, fiind o continuare firească a bucuriei Nașterii Domnului, prin cinstirea persoanelor care au avut un rol esențial în împlinirea iconomiei mântuirii.

Soborul Maicii Domnului nu este dedicat exclusiv Fecioarei Maria, ci îi adună în rugăciune și pe cei care au fost strâns legați de evenimentul Nașterii lui Hristos: dreptul Iosif Logodnicul, Sfântul Iacov, fratele Domnului, Sfântul Proroc David, precum și alți drepți ai Vechiului Testament, din a căror seminție S-a născut Mântuitorul.

Această sărbătoare este unul dintre cele cinci mari praznice închinate Maicii Domnului în anul bisericesc și a devenit model pentru alte sărbători de tip „sobor”, precum Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, Soborul Sfinților Arhangheli sau Soborul Sfinților Ioachim și Ana. Termenul „sobor” arată caracterul comunitar al cinstirii, adunarea credincioșilor în jurul unui mare eveniment mântuitor.

În aceeași perioadă liturgică sunt pomeniți și mari sfinți ai neamului românesc, precum Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana, întemeietor al vieții monahale organizate din Țara Românească, trecut la cele veșnice în 26 decembrie 1406. Viața sa, marcată de nevoință, rugăciune și zidire de mănăstiri – Vodița, Tismana, Vișina și Prislop – rămâne un reper fundamental al spiritualității românești.

Tot în ziua de 26 decembrie este cinstit și Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, canonizat în anul 2024. Stareț al Mănăstirii Tismana și mărturisitor al credinței în temnițele comuniste, părintele Gherasim Iscu a fost un exemplu de jertfă, iertare și iubire creștină, trecând la Domnul în noaptea de Crăciun a anului 1951.

Soborul Maicii Domnului și pomenirea acestor sfinți oferă credincioșilor un prilej de reflecție asupra rolului Maicii Domnului în istoria mântuirii și asupra chemării fiecărui creștin de a răspunde, cu credință și ascultare, iubirii lui Dumnezeu arătate lumii prin Nașterea Fiului Său.